Spatiul de lucru ca o mica familie
de Oana Datki
Indiferent ca este vorba despre birou sau despre casa, pentru mine spatiul in care lucrez este extrem de important – este cel care imi inspira o anumita stare de spirit. Am incercat de-a lungul timpului sa imi creez o zona de confort in fiecare birou in care am lucrat, indiferent de dimensiuni sau de posibilitati, spre bucuria sau uneori ingrijorarea colegilor.
Am simtit intotdeauna ca spatiul de lucru este un un element deloc de neglijat, pentru ca, in ultima instanta, ajungem sa ne petrecem mai mult timp aici decat in propria sufragerie. E ca o camera de hotel: la inceput este rece, impersonala, dar imediat cum despachetam „bagajele”, lumea din jurul nostru devine personala, calda, cu amintiri frumoase de acasa. Daca ne incapatanam sa credem ca biroul nu este un loc unde ne petrecem jumatate din viata (mai mult sau mai putin), atunci spatiul din jurul nostru se va intoarce impotriva noastra. In majoritatea cursurilor de resurse umane pe care le sustinem, cand ajungem la partea de beneficii care tin de work-life balance, primim aceleasi reactii emotionale de la participanti. Reactiile fata de mediul de lucru sunt vizibile si puternice – atat cele pozitive, cat si cele negative, indiferent ca vorbim despre management sau despre lucratori in productie. Nu cred ca exista persoana care sa nu fie sensibila la nivelul de confort psihic si fizic pe care il aduce mediul de lucru. Si acum ma refer la detalii simple, cum ar fi posibilitatea de a deschide geamurile, de a regla aerul conditionat, de a avea flori langa birou sau de a avea voie sa ai tablourile sau pozele preferate pana la accesul la o sala de mese sau la un loc de fumat bine intretinute.
Oricat de banal sau de putin important ar parea, astfel de detalii pot crea o stare de multumire si de apreciere a locului de munca fara de care este mai greu sa nu devina o corvoada orele care au tendinta sa fie numeroase si mai ales pline.
Scopul principal pe care l-am urmarit in amenajarea biroului actual a fost de a crea o atmosfera relaxata si placuta pentru candidati, deoarece majoritatea interviurilor pentru proiectele de executive search sau de recrutare se tin la noi la sediu. Am ales o vila in care am putut crea o atmosfera placuta si calda, care sa permita discutii relaxate, si ma bucur de fiecare data cand primim complimente de la vizitatori. Se intampla de multe ori sa simt cum, dupa cateva minute de acomodare in spatiul nostru, dispare o parte din incordarea si nervozitatea specifica primului interviu. Prin urmare, prin natura activitatii noastre aici, spatiul de lucru devine nu numai locul unde eu si colegii mei ne petrecem ziua de lucru, ci si o unealta folositoare pe care nu ezit sa o folosesc din plin.
Imi place sa cred ca daca cineva ar trebui sa defineasca spatiul meu de lucru s-ar gandi la o mica familie. Am ales spatiile deschise, fara cubicles, dar cu loc suficient pentru flori, gesturi largi si spatiu personal. Iar ideea de familie cuprinde cam tot ce se desfasoara intr-o companie de consultanta si recrutare: caldura, intelegere, ambitii, drame, competitie, ma rog, tot tacamul.
Si, pentru ca intr-o familie desi suntem inruditi, suntem total diferiti, evident ca si spatiile noastre reflecta acest lucru. M-a intrebat cineva cat de multa excentricitate sunt dispusa sa accept si mi s-a parut amuzanta intrebarea, ca si cand ar fi un lucru rau, ceva care trebuie sa depaseasca o anumita limita ca sa defineasca o persoana. Eu cred cu tarie ca micile noastre excentricitati sunt cele care ne deosebesc unii de altii si in acelasi timp ii fac pe cei din jurul nostru sa ne cunoasca mai bine. Prin urmare, in spatiul de lucru eu consider ca excentricitatile (in limita bunului simt, evident, si al respectului fata de ceilalti) sunt nu numai bine-venite, dar chiar obligatorii.
